Amos Oz – Uneori, mincinosul care nu minte

24 Jan 2019

 

Întotdeauna am încercat să-l înțeleg pe celălalt, să-mi închipui cum ar fi în pielea altcuiva. Amos Oz

Unul dintre cei mai importanţi scriitori israelieni de astăzi, Amos Oz a fost și unul dintre cei mai activi combatanţi ai mişcării „Peace Now” („Pace acum”), pledînd peste patruzeci de ani pentru soluţia împărţirii teritoriului vechii Paslestine în două state – Israel şi Palestina.

Printre cărţile sale apărute în limba română se numără romanele „Soţul meu, Michael”, „Cutia neagră”, „Să nu pronunţi: noapte”, „Pantera din subterană”, „Să cunoşti o femeie”, „Poveste despre dragoste şi întuneric”, volum premiat cu Premiul France Culture 2004, Premiul Goethe 2005 „Fima”, „Odihnă desăvîrşită”, „Scene de viaţă campestră”, volumele de eseuri „Cum să lecuieşti un fanatic” și „Evreii și cuvintele”, scris împreună cu fiica sa Fania Oz-Salzberger, și „Rime despre viață și moarte”.

Amos Oz , s-a născut în data de 4 mai 1939 și a încetat din viață pe 28 decembrie 2018. Născut la Ierusalim, într-o familie de evrei veniți în Palestina din Lituania și Ucraina. Tatăl, Yehuda Arie Klausner, era bibliotecar și scriitor, absolvent de studii de istorie si litere din Vilnius, fiu al unei familii cu tradiții de activitate in cadrul mișcării sionisterevizioniste. Unchiul tatălui lui Amos Oz, profesorul Yosef Klausner, a fost un cunoscut istoric si scriitor, a predat la Universitatea Ebraică, și a candidat in 1948 din partea Mișcării Herut la postul de președinte al Israelului în fața lui Chaim Weizmann.

Mama scriitorului, Fania Mussman, era originară din orașul Rivne, în acea vreme aparținând Poloniei, astăzi fiind parte din Ucraina. Ea se stabilise la Haifa în anul 1934. În copilărie, Amos Oz a trăit în cartierul Kerem Avraham al Ierusalimului și, deși familia era laică, pentru a evita intrarea la o școală influențată de partidele rivale cu tradiție social democrată, Amos a fost înscris la școala religioasă Tahkemoni, unde a avut-o ca profesoară de limba ebraică pe poeta Zelda. Studiile liceale le-a continuat la Gimnaziul Rehavia.

Când Amos a avut 12 ani, mama sa, bolnavă de depresie, s-a sinucis. La 15 ani, în urma unor certuri cu tatăl său Amos părăsește Ierusalimul, își schimbă numele din Klausner în Oz (cuvânt ebraic însemnand „îndrăzneală”) și locuiește în kibuțul Hulda. Își ia licența în filosofie și literatură la Universitatea Ebraică din Ierusalim, dar revine în kibuț, unde se dedică scrisului, lucrează în agricultură și predă la liceul local. Amos Oz locuiește la Hulda timp de treizeci de ani, până în 1986, când se mută cu soția sa și cei trei copii în deșert, la Arad, localitate situată în apropierea țărmului Mării Moarte.

În 1965 i se publică prima culegere de povestiri, Acolo unde țipă șacalii, iar în 1966, romanul Altundeva, poate. În 1967 participă ca soldat într-o unitate de tancuri la Războiul de Șase Zile pe frontul din Peninsula Sinai iar în octombrie 1973, în Războiul Yom Kippur.

Publică articole în Davar, ziarul sindicatelor de orientare laburistă din Israel, iar romanele sale încep să fie traduse. În perioada 1984-1985 este beneficiarul unei burse la Colegiul Colorado Springs din Statele Unite. Din anul 1991 a fost membru al Academiei Limbii Ebraice.

Au fost realizate trei ecranizări după romanele lui Amos Oz: Michael Sheli (după Soțul meu, Michael) în 1976, Kufsa Sh’hora (după Cutia Neagră) în 1994 și The Little Traitor (după Pantera din subterane) în 2007.

 

Înainte de vizita sa în România din 2012, Amos Oz i-a acordat un interviu jurnalistei Adela Greceanu pentru Radio România Cultural:

 

A.G. : Domnule Amos Oz, spuneți adesea că scrieți despre familiile nefericite? De ce este atât de ofertant acest subiect pentru dumneavoastră?

Amos Oz: Fericirea vorbește singură. E evidentă. Nu e nevoie să spui povești despre fericire. Fericirea este echilibrată și se explică prin ea însăși, în timp ce nefericirea este totdeauna complicată, și profundă, și întunecată.

A.G. : Așa cum credea și Tolstoi

Amos Oz: Da, Tolstoi a scris acea faimoasă frază echivalentă cu un dicton, cum că toate familiile fericite se aseamănă una cu alta, dar fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.

A.G. : Sunteți foarte preocupat de detalii în romanele dumneavoastră. De ce sunt detaliile așa de importante pentru literatura pe care o scrieți și cum v-ați deprins să fiți atent la ele?

Amos Oz: De mic copil am fost un mic spion. În totdeuna am fost atent la oameni, la întâmplări, chiar și atunci când eram numai un băiețel, dacă intram într-o încăpere, mă uitam cu atenție în jur, ca un mic detectiv, încercând să asimilez, să fixez tot ce era în acea încăpere, totul despre oamenii de acolo, felul în care erau îmbrăcați, felul în care vorbeau și se mișcau. Mă fascinează aceste detalii și găsesc că sunt o sursă de nesfârșite descoperiri.

A.G. : Când v-ați dat seama că veți folosi aceste detalii, că le veți scrie?

Amos Oz: Imediat după ce m-au învățat alfabetul, la vârsta de 5 ani, am vrut să fiu scriitor. Obișnuiam să inventez mici pe povești pe care le spuneam prietenilor mei. Era singura mea șansă de a le impresiona pe fete, nu prea eram arătos, nu prea eram bun la sport, nu prea eram bun nici la școală, așa că singura cale de a le impresiona pe fete era să inventez și să le spun povești. Poate că așa se cheamă și ce fac în ziua de azi.

A.G. : Acum câțiva ani ați publicat „Poveste despre dragoste și întuneric”, o carte despre viața dumneavostră, despre viața părinților și a strămoșilor dumneavoastră. În ce măsură este această carte ficțiune și în ce măsură este autobiografică?

Amos Oz: Eu cred ca nu există o graniță clară între ficțiune, invenție, amintire, imaginație, reconstituire, fantezie, vis. Toate acestea sunt topite în „Poveste despre dragoste și întuneric”, pe unele mi le-am amintit, pe altele le-am reconstituit, pe altele le-am inventat și mi le-am închipuit.

A.G. : De ce ați simțit nevoia să scrieți o carte autobiografică?

Amos Oz: Era timpul să fac pace cu părinții mei. Ani de zile am fost foarte supărat pe ei. Pe mama am fost supărat ca s-a sinucis, pe tata am fost supărat că a pierdut-o. Chiar și pe mine am fost supărat, fiindcă m-am gândit că dacă mama m-a părăsit înseamnă că eram un băiat foarte rău. Ani de zile am ținut supărarea în tăcere. N-am vorbit despre ai mei cu actuala mea familie, n-am vorbit deloc despre vechea mea familie. Și apoi, după mulți ani, mi-am dat seama că mânia mi-a trecut și le-a făcu loc curiozității, milei și empatiei. Acestea sunt cele trei forțe principale, cele trei motoare ale „Poveștii despre dragoste și întuneric”, mila curiozitatea și empatia.

A.G. : Cum a funcționat memoria când ați scris „Povestea despre dragoste și întuneric”?

Amos Oz: Eram plin de imagini, secvențe, voci, mai ales de voci, dar și mirosuri și arome. Multe mirosuri și arome s-au întors din trecut, astfel că a rezultat un amestec de amintire și imaginație.

A.G. : Ce vă face să începeți lucrul la un roman? Ce funcționează ca declick? O idee? Un detaliu din viața dumneavoastră? O propoziție care vă obsedează?

Amos Oz: Întotdeauna unul sau mai multe persoanaje. Fiecare roman al meu, fiecare povestire, întotdeauna au plecat de la unul sau mai multe personaje.

A.G. : În romanul „Să cunoști o femeie”, cineva spune despre personajul principal, Yoel, că este un mincinos care nu minte? Cum adică?

Amos Oz: Asta înseamnă că fără să spună vreo minciună vreodată, mincinosul care nu minte, îi face pe oameni să creadă altfel decât este, să îi atribuie calități care de altfel nu îl caracterizează, el îi lasă pe oameni, mai ales pe femei, să-și facă iluzii fără să-i mintă vreo clipă, doar prin felul în care se poartă.

A.G. : Este prozatorul un mincinos care nu minte? Dar dumneavoastră?

Amos Oz: Uneori, da.

Dacă vreți să ascultați acest interviu în întregime, îl puteți accesa aici: https://radioromaniacultural.ro/intotdeauna-am-incercat-sa-l-inteleg-pe-celalalt-sa-mi-inchipui-cum-ar-fi-in-pielea-altcuiva-amos-oz-4-mai-1939-28-decembrie-2018

 

 

Cărțile sunt disponibile aici:

elefant.ro    libris    carturesti        cartepedia

biabooks.ro

 

nemira.ro

 

books-express.ro

 

 

Rochii de vara

 

Abonare la newsletter

Salutare, ne-am bucura să-ți trimitem pe email lunar cele mai noi recenzii!
Putem să-ți trimitem doar noutăți din categoriile tale preferate sau dacă preferi să primești notificări cu toate recenziile, nu e necesar să bifezi nicio categorie.