Trenul orfanilor

Categorii:   Ficțiune

Între anii 1854 şi 1929, aşa-numitele „trenuri ale orfanilor" străbăteau în mod regulat distanţa dintre oraşele de pe Coasta de Est şi ţinuturile din Midwest, ducând mii de copii abandonaţi, a căror soartă avea să depindă doar de noroc. Urmau să fie adoptaţi de o familie iubitoare sau aveau să îndure o copilărie plină de lipsuri?

De origine irlandeză, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City către un viitor nesigur. Mai târziu, Vivian se întoarce în est şi duce o viaţă liniştită. Dar în podul casei sale, ascunse în valize, se află vestigiile unui trecut dureros.

Atunci când, ca să scape de casa de corecţie, adolescenta Molly Ayer se angajează s-o ajute pe Vivian să facă ordine în pod, se dovedeşte că cele două femei nu sunt atât de diferite pe cât par.

Trenul orfanilor este o poveste zguduitoare despre schimbare şi curaj, despre noi începuturi şi prietenii dintre cele mai neaşteptate.

Kline descrie memorabil legătura dintre Molly, tânăra cu probleme emoţionale din pricina criticilor neîntrerupte a căror ţintă a fost, şi Vivian, care îşi vede propria copilărie nefericită reflectată în rebela Molly. O poveste profund impresionantă, adusă la suprafaţă din negurile trecutului. -- Kirkus Reviews

Editura: Trei
An apariție: 2015
ISBN: 978-606-719-349-7
Pagini: 368

 

bookzone.ro

 

vivre.ro

 

 

Trenul orfanilor

Recenzie adăugată de către Alina

Un bestseller internațional, publicat în 40 de țări în peste 3,5 milioane de exemplare Trenul orfanilor abordează o temă mai puțin cunoscută. 200 000 de copii săraci, orfani și abandonați, au fost transportați de pe Coasta de Est spre Vestul mijlociu între 1854 și 1929 și dați spre adopție unor familii.  După ce autoarea s-a documentat, a ajuns să-i cunoască personal pe ultimii șase supravetuitori dintre ei (toți cu vârste cuprinse între nouăzeci și o sută de ani). A citit sute de mărturii scrise. Niamh Power din Comitatul Galway, imigrantă în America, un copil, este personajul principal din roman și urmează o poveste reală, a lui Pat Thiessen, o orfană originară din Irlanda, care a făcut acest drum într-un astfel de tren. 

Împărțită pe două planuri, narațiunea vrea să se oglindească în prezent prin Molly Ayer, o adolescentă rebelă, provenită dintr-o familie cu probleme. Pentru a scăpa de casa de corecție, Molly Ayer se angajează să o ajute pe bătrana Vivian în timpul a 50 de ore, pentru a-și ordona lucrurile din pod. Așa ies la lumină amintiri bine ascunse în mintea și inima bătrânei cu nume irlandez Niamh Power. Se descoperă documente, obiecte și lucruri din trecut, o frumoasă poveste de dragoste precum și multe istorii personale exemplare.

Vivian n-a discutat niciodată cu adevărat despre experiența ei din tren cu nimeni. Era ceva prea rușinos, spune. Erau prea multe de explicat, era prea greu de crezut. Atâția copii trimiși cu trenul spre Vestul mijlociu – adunați de pe străzile din New York ca niște gunoaie, ca niște deșeuri strânse pe o șalupă, spre a fi trimise cât mai departe cu putință, unde nu le mai poți vedea.

Simt cum mă retrag într-un loc din adâncul ființei mele. E o copilărie jalnică, să știi că nimeni nu te iubește și nimeni n-are grijă de tine, să fii întotdeauna pe dinafară și să te uiți la cei dinăuntru. Mă simt cu zece ani mai în vârstă decât sunt de fapt. Știu prea multe; am văzut oamenii cu ce au ei mai rău, în momentele lor de disperare și egoism maxim, și conștiința acestui fapt mă face precaută. Așa că învăț să mă prefac, să zâmbesc și să dau din cap, să exprim o empatie pe care n-o simt. Învăț să trec drept altcineva, să par ca restul lumii, deși simt că s-a rupt ceva în mine.

Ca în aproape orice situație în viață, dacă sunteți bine-crescuți și vă prezentați frumos, probabil că veți izbândi.

Mergând pe drum, mă simt la fel de ușoară și lipsită de importanță ca un petic de hârtie, luat pe sus de vânt și purtat de-a lungul drumului.

— Ești singura mea nepoată și vreau să ți-o dăruiesc ție, a declarat buna, punându-mi lănțișorul la gât. Vezi firele împletite? – și a mângâiat modelul în relief cu degetul ei noduros. Descriu un drum fără sfârșit, care pornește de-acasă și se întoarce în același punct. Cât timp o porți, nu vei fi niciodată departe de locul de unde-ai plecat.

Cu timpul, mi-e din ce în ce mai greu să-mi amintesc de familia mea adevărată. N-am nicio fotografie, n-am scrisori, n-am nici măcar cărți rămase din acea viață de odinioară, doar cruciulița irlandeză de la buna. Și, deși rareori mi-o scot de la gât, pe măsură ce înaintez în vârstă, nu mă pot sustrage unei revelații – anume, că singura amintire de la familia mea biologică mi-a fost dăruită de o femeie care și-a trimis unicul fiu, cu toți ai lui, peste mări și țări, cu vaporul, știind prea bine că probabil n-avea să-i mai vadă vreodată.

Am coșmaruri în care mă aflu singură într-un tren care gonește spre nicăieri. Sau în care rătăcesc printr-un labirint de baloți de fân. Sau merg pe străzile unui oraș mare, uitându-mă cu jind la ferestrele luminate, văzând familiile dinăuntru și știind că nu e niciuna a mea.

Am ajuns să cred că acesta e raiul – un loc în amintirea altora, în care dăinuie ce e mai bun din noi.

Trenul orfanilor este un roman captivant și urmează un subiect istoric. Merită citit pentru morala sa, ceea ce îi trebuie mereu unui cititor de cursă lungă.

 

Resurse suplimentare:

https://christinabakerkline.com/

 

Cumpără cartea de aici:

carturesti    libhumanitas    libris    elefant    cartepedia

 

Alte recenzii publicate de Alina

 

Abonare la newsletter

Salutare, ne-am bucura să-ți trimitem pe email lunar cele mai noi recenzii!
Putem să-ți trimitem doar noutăți din categoriile tale preferate sau dacă preferi să primești notificări cu toate recenziile, nu e necesar să bifezi nicio categorie.