Nu genul ăla de fată

Categorii:   Memorii   |   Dezvoltare personală

În Nu genul ăla de fată, Dunham ridică un văl de pe experiențele care alcătuiesc procesul prin care ne construim drumul prin lume: cum e să te îndrăgostești, să te simți singur, să ai cinci kilograme în plus deși mănânci doar mâncare sănătoasă, cum e să trebuiască să te faci apreciată și să-ți demonstrezi valoarea într-o încăpere plină de bărbați care au dublul anilor tăi, cum e să întâlnești iubirea adevărată și, mai ales, cum e să ai tupeul de a crede că povestea ta este una care merită spusă.

Editura: Narator
An apariție: 2015
ISBN: 978-606-722-021-6
Format: 13x20, brosata
Pagini: 344

 

elefant.ro

 

 

Nu genul ăla de fată

o puștoaică vă spune ce a

Recenzie adăugată de către Alexandra

De cele mai multe ori ne trezim în mijlocul unei bătălii cu noi înșine. Societatea în care trăim are grijă permanent ca ceea ce suntem cu adevărat să nu iasă la suprafață decât după ce am reușit să ne mulăm pe o formă imaginară perfectă, asemeni altora din jurul nostru. Încercăm să devenim precum cei pe care îi vedem, crezând că așa ne-ar fi mai bine, fără să ne dăm seama că și ei vor să devină ca noi, chiar dacă nu o spun sau nu o arată.

Ei bine, într-un asemenea context cumva lipsit de speranță, cartea Lenei Dunham, intitulată Nu genul ăla de fată: o puștoaică vă spune ce a "învățat" de la viață, vine ca un suflu rece peste noi, făcându-ne să conștientizăm mai bine cine, ce și cum suntem de fapt. Practic, prin cuvintele sale, Lena trage cortina și spune stop unui spectacol ilar, în care ne aflam îmbrăcați în costume ce nu ni se potriveau.

Cu o doză mare de umor, autoarea ne poftește într-o călătorie palpitantă, plină de obstacole, de emoții, de întâmplări și de trăiri, care vor pune așadar în mișcare avionul către regăsirea propriului eu interior. 

Astfel, pornind de la o introducere dură, dar în același timp asumată - Am 20 de ani și mă urăsc. Părul, fața, linia convexă a mijlocului meu. Vocea care îmi iese din corp nesigură și tremurătoare și poemele care ies sentimentale, aproape plângăcioase -, Lena încearcă să acopere toate aspectele vieții de zi cu zi: de la dragoste și sex, la corp, prietenie, muncă și până la o imagine de ansamblu a grijilor, regretelor și întâmplărilor personale.
Utilizând o manieră cumva tipică cinematografiei, prin proiectarea ei în diverse ipostaze, de la copilărie, adolescență, anii tinereții și prezent, autoarea ne provoacă prin cuvintele folosite la a ne introspecta și a ne accepta propriile temeri.

O să-mi petrec viața într-un spital de nebuni și asta încă de pe la 29 de ani. Nu o să se-aleagă nimic de mine.

„Lucrurile pe care le regret”, „Ghid pentru fugitul de acasă” (nu se știe niciodată), „Șaptesprezece lucruri pe care le-am învățat de la tatăl meu”, „Treisprezece lucruri despre care am învățat că nu e ok să le spui prietenilor”,  „Ce am în geantă” sunt doar câteva dntre capitolele pe care Lena ți le aduce la cunoștință într-o manieră sinceră, clară, ca și când ar sta chiar în fața ta, învățându-te să accepți cine ești și nu cine vrei să pari.

 

Cumpără cartea de aici:

carturesti    libhumanitas    libris    elefant    cartepedia

 

Alte recenzii publicate de Alexandra

 

Abonare la newsletter

Salutare, ne-am bucura să-ți trimitem pe email lunar cele mai noi recenzii!
Putem să-ți trimitem doar noutăți din categoriile tale preferate sau dacă preferi să primești notificări cu toate recenziile, nu e necesar să bifezi nicio categorie.