Mireasa tânără

Categorii:   Ficțiune

 „Baricco nu spune aici doar o poveste, ci o supune unei serii de experimente, de probe, ca şi cum ar vrea să-şi saboteze propriul roman, să-l întoarcă pe dos, arătându-i adevărul ascuns. Vocea naratorului se schimbă continuu şi pe neaşteptate, vocile se suprapun, şi printre ele îşi face loc şi aceea a unui scriitor, a marelui scriitor care povesteşte.“ (Paolo di PAOLO – Il Messaggero)

 

Cu magia, delicateţea şi virtuozitatea dintotdeauna ale artei sale, Alessandro Baricco propune în Mireasa tânără o neobişnuita poveste de dragoste, între doi tineri meniţi unul altuia încă din copilărie, recreând în acelaşi timp o lume gata să se năruie. Critica italiană a plasat romanul în seria cărţilor de mare succes ale autorului.

 

În aşteptarea Fiului rătăcitor care i-a fost hărăzit drept soţ, Mireasa tânără este iniţiată în arta iubirii în scene de un splendid erotism difuz. Alături de ea, în centrul naraţiunii lui Baricco trăieşte un personaj colectiv, Familia Fiului, cu figuri paradoxale, de un pitoresc rar întâlnit, din rândul cărora se detaşează Unchiul şi servitorul Modesto. La răstimpuri însă, îşi face apariţia un personaj improbabil şi surprinzător: naratorul, ale cărui nelinişti se materializează în povestea însăşi, conferind cărţii aura reflecţiei asupra meseriei de a scrie.

 

„Cum am putea defini romanul Mireasa tânără de Alessandro Baricco? O capricioasă şi foarte îndrăzneaţă poveste de dragoste, o fabulă suprareală, o expunere filozofico-libertină? Sau, mai simplu, încercarea unui Narator (inventat de Baricco) care tinde să-şi exorcizeze prin scris obsesiile?“ (Lorenzo MONDO – La Stampa)

Editura: Humanitas fiction
An apariție: 2016
ISBN: 978-606-779-058-0
Pagini: 200

 

 

 

 

De același autor

Castele de furie

Suntem in Anglia victoriana, in oraselul Quinnipak, la mijlocul secolului al XIX-lea. Civilizatia industriala se afla in plin triumf si aprinde imaginatia oamenilor

Mireasa tânără

Recenzie adăugată de către Alina

După o existență argentiniană, o tânără fată de 18 ani, promisă de tată spre măritiș încă de copilă, se prezintă la data înțelegerii în ușa familei Fiului. Trimis de tată cu afaceri în Anglia, Fiul lipsește, iar în așteptarea acestuia Mireasa trebuie să se acomodeaze cu universul familiei în care va intra.

Şi aşa începu să facă parte din Casă, acolo unde îşi imaginase că va intra ca soţie, iar acum se trezea soră, fiică, oaspete, prezenţă plăcută, decor. O făcu în mod natural şi reuşi repede să înveţe manierele şi timpii unui fel de a trăi pe care nu-l cunoştea

Familia are reguli ciudate și de departe istorii personale formidabile. Tatăl, un om blând și nemilos atunci când era nevoie, este în centrul tuturor lucrurilor, este cel care unește planurile și cel de care depinde continuitatea conștiinței generațiilor. Intuind că nu era doar un bărbat, ci şi o origine, un început, un timp străvechi, ora fără precedente şi primul pământ. Înaintea lui nu fusese poate nimic, şi de aceea era pentru toţi, şi în totalitate, Tatăl. În amintirea mamei sale, o frantuzoaică, acesta avusese și păstrase încă de la naștere o imperfecțiune a inimii, justificând astfel neputința de a iubi total în viață.

După cum ştiau cu toţii, Tatăl se născuse cu ceea ce lui îi plăcea să definească „o imperfecţiune a inimii“, expresie care nu trebuie considerată într-un context sentimental: ceva ireparabil se frânsese în muşchiul său cardiac, când era doar o ipoteză în construcţie în pântecele matern, şi astfel se născuse cu o inimă de sticlă, cu care medicii, şi după aceea el însuşi, se resemnaseră. Nu exista tratament, în afară de o apropiere prudentă şi domoală de viaţă.

Află că cititul cărților era interzis, considerat a fi un biet paliativ. Frica de a muri în somn era un minunat pretext pentru exaltarea cu care se luau dejunuri fastuoase și extravagante. La ele participau atât familia cât și apropiații casei și țineau până târziu, după prânz.

Fiica vrăjită își târăște piciorul, are o fire aventuroasă și privește cu grație lumea toată. Oloagă cum era fusese promisă și ea unui unchiaș din casă, care intrase brusc în viața familiei.

Mama din casă, dăruită cu frumusețe și o sexualitate magică, avea propria sa Legenda. Inițiatoare, cu o privire de orb, în care apărea superioara sa capacitate de a vedea totul și de a nu-și aminti nimic, tronează peste oameni ca o adevărată regină imperfectă, dar mereu perfectibilă.

Îi datorez acelei nopţi toată inocenţa pe care am risipit-o mai târziu în multe gesturi de dragoste, ca să ies curată din ele, şi-i datorez acelei femei convingerea că sexul nefericit e singura risipă care ne face mai răi.

Modesto, servitorul casei, avea un ritual uluitor al dimineții, efectuat în cincizeci și nouă de ani de serviciu și  de la care nu se abătea niciodată …bătrânul pusese la punct un sistem de comunicare laringian pe care toţi, în familie, învăţaseră să-l descifreze ca şi cum ar fi fost o scriere cuneiformă.

Aici, în Casă, i se reactivează Miresei, o durere adânc înfiptă  în subconștient: injustiția desconsiderării femeii și încercările acesteia de a-și ucide frica ancestrală de incest, viol și alte agresiuni. Își amintește de vorbele bunicii aflate pe moarte, de tânără.

Uită că eşti femeie, nu te îmbrăca în haine femeieşti, nu umbla ca o femeie, taie-ţi părul, mişcă-te ca un băiat, nu te privi în oglindă, distruge-ţi mâinile, arde-ţi pielea, nu dori niciodată să fii frumoasă, nu încerca să placi nimănui, nu trebuie să-ţi placi nici măcar ţie. Trebuie să provoci scârbă, şi atunci o să te lase în pace, o să te uite. Mă înţelegi? Ca daca nu  Înnebunesc cu toţii, nimic nu mai e cum trebuie să fie , iar mai devreme sau mai târziu te trezeşti cu burta la gură.

Fii însă foarte atentă la un lucru: rămâi femeia care eşti în ochi şi în gură, aruncă totul, dar păstrează ochii şi gura, într-o bună zi o să-ţi trebuiască.

În Casă învață să-și câștige senzualitatea pură ce se născuse pentru a sfârşi acolo, în valul acela deschis care acum se revărsa pe pernă.

Unchiul, mai mereu cu ochii închiși, foarte obosit și cu vorbirea îndelungă(chiar și în somn) este reprezentarea conștiintei adormite. Dormind, adăugă că nimeni nu dispare pentru a muri, dar unii o fac pentru a ucide. Doar când  se unifică cu conștiința trează a tatălui, prin moartea acestuia la lumina zilei, așa cum și-a dorit,  facilitează apariția Fiului cu adevărat. 

Văzându-se în copilărie doar de puține ori, Fiul și Mireasa nu se cunoscuseră ca ființe complete. Inițial lipsa fizică a Fiului nu deranjează. El începe să vină, puțin câte puțin, prin bagajul trimis acasă simbolic,  până ce se prefigurează că va sosi în persoana. Fiul începu să sosească pe la jumătatea lui iunie, și după câteva zile tuturor li se păru evident că lucrul acesta va dura mult timp. La un moment dat nu se mai știe nimic de fiu, iar tatăl alege o metodă studiată la milimetru, atipică, de a  anunța Mireasa de acest lucru. Merg într-o călătorie și la capătul ei o pune în fața unei realități implacabile. Ea își recunoaște destinul,  se devoalează și cel mai mare secret al Familiei și devine perfect lucidă in legătură cu viitorul ei. Tatăl și Mireasa se întorc în Casă transformați.

Cum familia trebuie să plece în vilegiatura anuală, dintr-o plictisitoare obişnuintă, Mireasa se hotărăste totuşi să-l  aștepte acasă pe Fiu.  Rămasă singură, vălul iluziilor se retrage zi de zi și începe să cunoască esența și cauza acelor lucruri pe care l-a căutat întotdeauna. După aproape doi ani în care s-a abandonat lumii fizice, apar noutăţi şi Fiul pare că este în viată. Aducând chiar Tatăl vestea, acesta moare în brațele Miresei în clipa în care soarele abia se desprinsese de orizont. După încă patru ani o caută şi o găseşte însuşi Fiul. 

Dacă reuşea să trăiască acea senzaţie, totul devenea din nou inofensiv. Pentru că dezastrul oricărei vieţi din jur, chiar şi al vieţii ei, nu mai însemna un atac la fericirea sa, ci, eventual, altarul ridicat în faţa unui alt altar, care făcea să devină şi mai necesar şi mai inexpugnabil cuibul pe care ea şi Fiul îl creaseră iubindu-se.

Scriitorul își face simțită prezența în final, prin introducerea unor pasaje scurte, corelând povestea cu prezentul continuu. Un geniu în îndreptarea lucrurilor care o pornesc strâmb, autorul citește sau scrie cartea în minte, intrând și ieșind din lumea creației sale, exaltat.

Avem această putere incredibilă de a da un sens lucrurilor, locurilor, acţiunilor, şi totuşi nu reuşim să fixăm nimic, totul devine imediat neutral, obiecte luate cu împrumut, idei în trecere, sentimente de fragilitatea cristalului. Până şi trupurile, dorinţa trupurilor, imprevizibilă. Putem lovi orice fragment din univers cu toată intensitatea de care suntem în stare, iar el o oră mai târziu e din nou ca de abia născut.

Mireasa tânără este o ficțiune plină de senzualitate, farmec, contradicţie și neprevăzut, foarte reușită.

 

Cumpără cartea de aici:

carturesti    libhumanitas    libris    elefant    cartepedia

 

Alte recenzii publicate de Alina

 

Abonare la newsletter

Salutare, ne-am bucura să-ți trimitem pe email lunar cele mai noi recenzii!
Putem să-ți trimitem doar noutăți din categoriile tale preferate sau dacă preferi să primești notificări cu toate recenziile, nu e necesar să bifezi nicio categorie.