Zuleiha deschide ochii

Categorii:   Ficțiune

Marea revelație a literaturii ruse din 2015, romanul Zuleiha deschide ochii, salutat cu entuziasm la apariție de Ludmila Ulițkaia și Evgheni Vodolazkin, a fost recompensat cu cele mai importante premii: Bolșaia Kniga (dublu câștigător, Premiul întâi și Premiul cititorilor – Locul întâi), Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi) și Kniga Goda. Este în curs de traducere în peste treizeci de limbi.

Zuleiha, o tânără gravidă dintr-un sat de tătari, e deportată în Siberia după uciderea soțului ei de către un ofițer din Armata Roșie. Face o călătorie lungă și chinuitoare, alături de țărani deschiaburiți și intelectuali leningrădeni, deținuți de drept comun, musulmani și creștini, credincioși și atei, ruși, tătari, nemți și ciuvași, ajungând într-un loc pustiu, cu o natură neîndurătoare. Iar comandantul coloniei de muncă înființate aici este chiar ucigașul soțului ei. Cu o tensiune crescândă, redată magistral de autoare, între Zuleiha și comandant se înfiripă o iubire stranie, reținută, dar de o intensitate covârșitoare. Personajele se transformă, rolurile se inversează, adevărurile devin incerte. Singura certitudine a eroinei rămâne dragostea față de fiul ei, Iusuf, pentru salvarea căruia este hotărâtă să plătească orice preț. Un roman impresionant prin amploare, suflu epic, forță de evocare și umanism.

„Cea mai bună carte pe care am citit-o în ultima vreme. O carte foarte puternică, care aduce un suflu nou în literatura rusă." (Evgheni Vodolazkin)

Zuleiha deschide ochii este un debut excepțional.“ (Ludmila Ulițkaia)

„Cea mai bună veste pe care ne-o aduce această importantă apariție literară: marele roman rusesc, atât de aproape cititorilor îndrăgostiți de noblețe și compasiune, nu a murit! La numai patruzeci de ani, Guzel Iahina, nepoata unei învățătoare tătare deportate în Siberia, reaprinde flacăra care l-a condus pe Pasternak la Nobel. Un debut extraordinar, care îți merge drept la inimă.“ (Le Figaro Magazine, 29/30 septembrie 2017)

„Zuleiha, care ar fi putut muri de atâtea ori la nașteri, sub zăpadă sau sub vreo sanie întâmplătoare cu deportați. Sfidând blestemul care planează asupra sa, eroina ajunge, parcă fără voia ei, să cunoască iubirea, bucuria de a trăi și fericirea maternității. Povestea Zuleihăi devine o răscolitoare pledoarie pentru viață.“ (ActuaLitté.com, 17 februarie 2018)

Editura: Humanitas fiction
An apariție: 2018
ISBN: 978-606-779-269-0
Pagini: 424

 

nemira.ro

 

 

Zuleiha deschide ochii

Recenzie adăugată de către Alina

Cumpără cartea Zuleiha deschide ochii de aici:

elefant.ro    libris    carturesti     cartepedia

 

Zuleiha deschide ochii este un roman tânăr dar plin de sevă veche, rusească. Ca o cicatrice pe care o privești cu îngăduință și pentru care trebuie să-ți amintești mereu „de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă”, cartea se așterne în fața ochilor, de la un capăt la altul ca un poem în proză, epic.

Începutul romanului o surprinde pe tânăra tătăroaică Zuleiha într-o căsnicie ancestrală, cu un soț mai în vârstă, dominator și rece, și o soacră oarbă cu străfulgerări profetice terifiante de care îi este frică. Fără timp, fără justificări şi fără speranță.  Tăvălugul Armatei Roșii o ia din mediul apăsător și o aruncă într-un spațiu și timp acum bine definit. În plin Gulag rusesc, deschiaburiţii sunt plimbați luni de zile în trenuri suprapopulate, transportați ca  niște animale în barje și apoi aruncați laolaltă cu intelectualii reacționari și deținuții de drept comun în lagăre de muncă. Supraviețuitorii călătoriilor și apoi a muncilor epuizante nu erau cele mai sănătoase exemplare din punct de vedere fizic ci tocmai cei ce și-au trăit intens toate experiențele vieții, de-a lungul vremii. 

Expunerea tipologiei extraordinare a mamei, arta privită ca substitut la alienare, perfidia nemăsurată a sistemului totalitar și transformarea benefică a unui ucigaș sub imperiul necesității și iubirii reprezintă teme majore abordate de Guzel Iahina în acest roman. Când oamenii ajung la limita mizeriei, fizice și umane, încep să li se dezvelească nestingherite sufletele. Cei care supraviețuiesc primei ierni, în condiții aprige de taiga sălbatică, sunt și rămân conectați karmic. Așa cum ajunge să picteze spre final, sugestiv pe tavan, ca pe o Cappella Sistina, Ikonnikov  redă primii locuitori ai Semrukului ca pe niște îngeri. Se dovedește că ei au avut un scop comun, să se vindece unii pe alții. Cu a lor sacrificiu și pricepere au pus bazele unei așezări omenești, deportați în Siberia. Primii oameni, vânători și culegători, femeii și bărbați, mamă și copil, tămăduitori și iubitori de frumos sfințesc pământul ca niște îngeri obişnuti.

Erau îngeri, bineînțeles. Iusuf i-a povestit mamei despre ei: că plutesc în tăria cerului, se hrănesc cu lumina soarelui și uneori, nevăzuți, se așează pe umerii oamenilor și-i apără de rele, dar se ivesc rar, numai pentru a anunța ceva important. Mama îi numea fărăştei. Îngeri, adică, pe ruseșt.
Chiar așa l-a întrebat pe Ilia Petrovici: ați desenat îngeri pe tavan? Ikonnikov a zâmbit. E foarte posibil, i-a răspuns. 
Odată, când pictorul nu era la club, Iusuf se urcase pe schele și cercetase temeinic de aproape fresca aproape terminată. Mai întâi stătuse întins multă vreme, uitându-se la doctorul cu păr auriu, care-l privea și el. Avea ochii albaștri, luminoși, și părul moale, ca de oaie. „Seamănă cu doctorul nostru”, a hotărât Iusuf. „Numai că-i tânăr și fără chelie”.
Apoi s-a uitat la agronom. Era și mai tânăr decât doctorul, aproape un adolescent, visător, blând; cu obrajii catifelați şi privirea entuziastă. Nu seamăna cu nimeni, În Semruk nu erau chipuri așa de fericite. Altfel stăteau lucrurile cu soldatul: ochi severi, hotărâți, buze subțiri și strânse - leit comandantul. Uluitor, câtă asemananre la oameni și la îngeri!
Femeia cu pruncul avea ochii verzi și cosițele închise la culoare, încolăcite la spate; copilul din brațe era mititel, pe jumătate orb. Iusuf nu știa că pruncii sunt atât de mici la naștere. Interesant, oare un copil-înger, când crește, devine tot înger? N-a avut timp să-și termine gândul, că s-a întors Ikonnikov.
- Ei, l-a întrebat el, te-ai uitat bine? Ce sunt ăștia, după părerea ta?
Iusuf a coborât de pe schele scuturându-se bine de așchii.
- Îngeri din cei mai obișnuiți, sunt sigur. Vede oricine. Nu-s atât de mic să nu înțeleg lucrurile astea.

Zuleiha deschide ochii este un roman fabulous care trebuie citit fără grabă. O mărturie pentru iubire și iertare, acesta va curge ca un râu la picioarele cititorului. 

 

Alte recenzii publicate de Alina

 

Abonare la newsletter

Salutare, ne-am bucura să-ți trimitem pe email lunar cele mai noi recenzii!
Putem să-ți trimitem doar noutăți din categoriile tale preferate sau dacă preferi să primești notificări cu toate recenziile, nu e necesar să bifezi nicio categorie.