Pavilionul canceroșilor

Categorii:   Ficțiune   |   Ficțiune istorică   |   Memorii

Romanul unui miracol, Pavilionul cancerosilor a avut nevoie de un miracol pentru a putea aparea. Manuscrisul a ajuns clandestin in Occident, in ciuda supravegherii stricte la care era supus autorul. Dupa publicare, cartea n-a cazut victima conspiratiei tacerii intelectualitatii franceze promoscovite, care a anihilat alte marturii despre lagarele de concentrare sovietice. Iar juriul Academiei Suedeze i-a acordat lui Soljenitin Premiul Nobel cu o neobisnuita promptitudine, atragand atentia intregii lumi asupra zguduitoarei sale depozitii. Propriul trup te trimite in anticamera mortii. Cum poti fi mai tare decat tine insuti? Cum sa nu te lasi invins de cei care te condamna nevinovat la moarte civila?

In Pavilionul cancerosilor, singurul care incearca sa gaseasca raspuns acestor intrebari e Oleg, protagonistul romanului. Deportat intr-un lagar de concentrare si bolnav de cancer, ca si Soljenitin insusi in anii ’50, Oleg crede cu toata fiinta lui ca in om exista o putere ascunsa de a iesi invingator din toate incercarile la care e supus. Singura conditie e sa nu te indoiesti nici o clipa de aceasta forta si sa o ajuti, cu libertatea gandului, sa iasa la iveala atunci cand totul pare pierdut.

Editura: Univers
An apariție: 0
ISBN: 978-160-25-7191-4
Pagini: 268

 

nichiduta.ro

 

vegis.ro

 

 

Pavilionul canceroșilor

Recenzie adăugată de către Alina

Alexandr Isaievici Soljenițîn (n. 1918-d.2008) a fost un romancier rus, activist și dizident anticomunist, care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970, pentru ’’forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești". A fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974 (trăind câțiva ani în Vermont, SUA), dar s-a întors în Rusia în 1994, după prăbușirea regimului comunist.

Specific literaturii ruse, problematica vieţii personajelor din’’Pavilionul canceroşilor’’ vine din incompatibităţi bine ascunse. Scurta incursiune (dar facută cu atenţie) în acest univers limitat fizic al unui pavilion de spital (nu întămplător al celor bolnavi de cancer) face ca toate universurile nedefinite şi infinite din spaţiu să se manifeste în acel loc.

Pacientii (de altfel foarte diferiţi) încep să devină „egali” în faţa fricilor ascunse. În loc să-şi decanteze trăirile şi să-şi răspundă la întrebările fierbinţi  legate de cauzele bolilor sau a cunoaşterii mecanismelor de însanatoşire încep să confunde delirul cu realitatea. Manifestarea suferinţei nu este percepută de ei ca şi şansă de cunoaştere a limitelor ci ca justiţie divină. Toţi vor să câştige ani şi să scape de statutul de „oase îmbrăcate”. Sunt dispuşi să facă orice ca să nu-şi mai târască nevolnic trupul. Timpul devine o unealtă periculoasă (cu două tăişuri) pentru toţi şi, fără să-i pese de aşteptările lor, rămâne un efect al acţiunilor de pană atunci.

Pe langă radiografia societăţii ruse care ne aminteşte de perioada comunistă se desprinde o lume a extremelor, în care trăirile profund beatifice şi de trezire interioară ale unor personaje sunt completate de nestatornicia naturii umane în general. Această agonie pare că vine din deschiderea incompletă a sufletului. Ca şi „privitor” te face să-ţi simţi limitările şi să te intrebi de unde începe această izolare de sine şi unde se termină.

Totul îl provoca la interpretări. Pe o cușcă, era o inscripție: „Bufnițele albe suportă greu privarea de libertate.” Deci o știu! Și, totuși, le întemnițează! Păi care nemernic suportă bine lipsa de libertate?

 

Cumpără cartea de aici:

elefant.ro    cartepedia.ro    Libhumanitas.ro    libris.ro

 

Alte recenzii publicate de Alina

 

Abonare la newsletter

Salutare, ne-am bucura să-ți trimitem pe email lunar cele mai noi recenzii!
Putem să-ți trimitem doar noutăți din categoriile tale preferate sau dacă preferi să primești notificări cu toate recenziile, nu e necesar să bifezi nicio categorie.