Eu și tu

Categorii:   Filosofie

„În relația dintre Eu și Tu se dezvoltă personalitatea fiecăruia, respectul reciproc, deschiderea fiecăruia pentru și fată de celălalt. În acest dinamism, granițele înguste ale eului se desfiintează, se dizolvă, rămănând numai autenticitatea dialogului, a comunicării, a creării impreună, a adevărului descoperit împreună.  Această relație își găseste cea mai înaltă expresie când ea duce la o revelație a lui Dumnezeu, a eternului Tu”

Editura: Humanitas
An apariție: 1992
ISBN: 973-28-0319-3
Format: 11x16,5 cm
Pagini: 168

 

melimeloparis.ro

 

 

Eu și tu

Recenzie adăugată de către Alina

MARTIN BUBER (Viena, 8 februarie 1878 – Ierusalim, 13 iunie 1965) a studiat filozofia și istoria artei la Viena, Berlin, Leipzig și Zurich.  A fost atras de hasidism (curent innovator al gândirii și vieții comunităților evreiești de la sfârșitul secolului al XVII-lea) ca linie de convergență dintre romantism și misticism, prin care Europa occidentală, dezabuzată, se întoarce cu fața către Orient: „A-l vedea pe Dumnezeu în orice lucru; a-l atinge pe Dumnezeu în orice act autentic”. A fost profesor la Universitatea din Ierusalim şi Doctor Honor is Causa al multor universități din Europa și America.

Eu și tu poate fi considerat un text filosofic, care cuprinde o mulțime de teze și sugestii. Fiecare frază îndeamnă la meditație și încrede într-o lume definitiv umanizată: „În relația dintre Eu și Tu se dezvoltă personalitatea fiecăruia, respectul reciproc, deschiderea fiecăruia pentru și fată de celălalt. În acest dinamism, granițele înguste ale eului se desfiintează, se dizolvă, rămănând numai autenticitatea dialogului, a comunicării, a creării impreună, a adevărului descoperit împreună.  Această relație își găseste cea mai înaltă expresie când ea duce la o revelație a lui Dumnezeu, a eternului Tu.”

 Mie mi s-a părut foarte interesantă perspectiva sa asupra originii artei:

„Iată eterna origine a artei: în față unui om se înaltă o configurație care vrea, prin el, să devină operă. Nu e nici un produs al sufletului său, ci o apariție care i se prezintă în fată, pretinzând că el să-i dea fortă activă. Este vorba de un act esențial a omului: dacă acesta îl îndeplinește, dacă spune din toată ființa sa formei care apare cuvântul funtamental, atunci forța activă țâșnește, opera ia fiintă.
 Acest fapt implică sacrificiu și un risc.
 Sacrificiul: posibilitatea infinită este jertfită pe altarul configurației: tot ce se constituia încă într-un joc al perspectivei trebuie nimicit, nimic din acesta nu trebuie să intre în operă: așa o cere caracterul exclusiv al partenerului.
 Riscul: cuvântul fundamental poate fi rostit numai cu întreaga fiintă: cine se decide s-o facă n-are voie să mai păstreze nimic din sine; căci opera nu permite, asemenea copacului sau omului, că eu să mă complac leneș în lumea lui Acela, ci mă somează: dacă n-o slujesc după dreptate, ea se frânge sau mă frânge pe mine.
A crea inseamnă de a da la iveală, a inventa inseamnă a găsi. Actul de configurare este descoperire. În măsura în care realizez, eu descopăr. Eu scot forma la iveală-în lumea lui Acela. Opera creată e un lucru printre alte lucruri, ea poate să fie experimentată și descrisă că o sumă de proprietăti. Dar pentru contemplatorul care o primește, ea poate să se întrupeze de nenumărate ori.”

Scrisă în stilul Soren Kirkegaard sau Friedrich Nietzsche, ‘’ Eu și tu” este greu de ‘’digerat’’ dar cu siguranță necesară, în încercarea noastră de a vedea în întregime realitatea umană: ,„Existența mutualității între Dumnezeu și om este de nedovedit, așa cum și existența lui Dumnezeu este de nedovedit. Cine îndrăznește totuși să vorbească despre ea, depune mărturie și atrage mărturie celui căruia îi vorbește, mărturie prezența sau viitoare.”

 

Alte recenzii publicate de Alina

 

Abonare la newsletter

Salutare, ne-am bucura să-ți trimitem pe email lunar cele mai noi recenzii!
Putem să-ți trimitem doar noutăți din categoriile tale preferate sau dacă preferi să primești notificări cu toate recenziile, nu e necesar să bifezi nicio categorie.