Azaleea roșie

Categorii:   Ficțiune

Azaleea Roşie este o carte scrisă într-un stil simplu şi direct, înfăţişînd anii copilăriei şi tinereţii autoarei în China maoistă a Revoluţiei Culturale: traiul unei familii strîmtorate, terorizată să nu facă un pas greşit, atrăgîndu-şi prin asta oprobriul public, îndoctrinarea prin şcoală şi operele revoluţionare difuzate la radio, vînarea paranoică a duşmanilor poporului, lipsa de speranţă şi de posibilităţi a unei vieţi complet subordonate ideologiei de stat. Toate iluziile de grandoare şi fanteziile eroice inoculate în copilărie se clatină însă cînd adolescenta Anchee Min este despărţită de familia ei şi repartizată la o fermă unde viitorul nu-i poate oferi decît truda sterilă de fiecare zi, privaţiuni de tot felul şi o singurătate dezumanizantă. Dar în momentul în care se iveşte o cît de slabă speranţă de scăpare, orice sacrificiu merită îndurat, chiar dacă evadarea aduce cu sine un nou şir de umilinţe.

Azaleea Rosie nu este doar o simpla carte despre Revolutia Culturala, ci o marturisire captivanta, scrisa intr-un limbaj cu totul personal, si totusi accesibil oricarei sensibilitati.” (Amy Tan)

„O poveste extraordinara a eliberarii sexuale, cu o importanta miza politica si literara.” (The New York Times Book Review)

Azaleea Rosie este o carte care te incinta, o capodopera... Nimeni altcineva nu a mai scris cu atita onestitate si luciditate despre desertul solitudinii si alienarii aflat in miezul Revolutiei Culturale.” (Vogue)

Editura: Polirom
An apariție: 2018
ISBN: 978-973-46-7197-7
Pagini: 328

 

OKIAN.ro

 

books-express.ro

 

 

Azaleea roșie

Viata și dragostea în China

Recenzie adăugată de către Alina

Cumpără cartea de aici:

elefant.ro    libris    carturesti     cartepedia

 

Am fost adult de la vârsta de cinci ani. Asta nu era deloc ceva ieşit din comun. Toţi copiii cu care mă jucam îşi purtau în spate frăţiorii, legaţi cu o bucată de pânză. Cei mici se jucau cu propriii muci, în timp ce noi ne jucam de-a v-aţi ascunselea. Mi s-a dat în grijă familia deoarece părinţii noştri erau la muncă toată ziua, la fel ca părinţii tuturor celorlalţi copii.

Îi numeam pe surorile şi pe fratele meu copiii mei, pentru că eu trebuia să-i iau pe fiecare de la grădiniţă şi de la creşă, pe vremea când şi eu eram doar un copil de grădiniţă.

Pentru cititorul român acest fragment de început din Azaleea Roșie face instant o transbordare în perioadă comunistă: cu cheia de gât, încărcați cu responsabilități de la vârste fragede, născuți și crescuți într-un mediu toxic, adică îndoctrinare și teoare, copiii comunismului sunt secătuiți de personalitate.

Pe lângă saga personală, Anchee Min este în carte martora creșterii puterii lui Mao, tigrul de munte, cu Cărticica roșie și tovarășii săi de frunte. Sărăcia și declinul unui popor, asmuţirea oamenilor împotriva celorlalți, teroarea psihologică poartă o denumire pompoasă: Revoluția Culturală.

Exact ca și în deportările rusești, copiii Revoluției Culturale, sunt repartizați în alte zone decât cele de reședință, mai exact ferme agricole. Încărcați în camioane din Piața Poporului, tinerii sunt dezrădăcinați brutal, împărţiţi pe sexe și puși să muncească pe câmpurile de orez.

Zilele erau lungi, foarte lungi. Munca nu se mai termina. La cinci dimineaţa, noi tăiam plante oleaginoase. Seminţele negre mi se rostogoleau pe gât şi îmi intrau în pantofi când puneam plantele jos. Nu mă sinchiseam să-mi şterg transpiraţia care curgea şi îmi intra, sărată, în ochi. Nu aveam timp pentru aşa ceva. Plutonul nostru era cel mai rapid din companie. Avansam pe câmp ca săgeţile, dispuse într-o formaţie ca o scară. Când munceam, eram cufundate în marea de plante. De-abia dacă ne mai îndreptam spinările. Nu aveam timp.

Spațiul limitat fizic, munca epuizantă și condițiile grele de trai făceau că fetele repartizate la„Ferma Focul Rosu” să-și examineze cu atenţie gândurile, să se teamă una de alta și să-și înăbușe sexualitatea.

Neastâmpărul pusese iar stăpânire pe mine, aşa cum creşteau la loc trestiile, din te miri ce. Trupul meu era de vină. Asta trebuia să fie. Tinereţea lui, sarea. Trupul meu şi neastâmpărul lucrau pe ascuns, cu mănuşi. Urlau în mine, rupându-mă în două.

Am folosit o oglinjoară ca să-mi cercetez corpul, să examinez detaliile părţilor sale intime. Mi-am ascultat trupul cu atenţie. Îi auzeam zbuciumul, tulburarea. Încercase să captureze ceva, o atingere străină, ca să-şi potolească neliniştea, dar în zadar. Trupul cerea să se elibereze de stăpânul său, mintea. Era furios. Mă conducea acolo unde nu voiam să merg: începusem să am gânduri legate de bărbaţi. Visam să fiu atinsă de multe mâini. Eram dezgustată de mine însămi.

Trupul meu era violent. Era înfometat. Nu-l puteam face să coopereze. Mă zvârcoleam cât era noaptea de lungă. Mă cuprindea singurătatea, neastâmpărul mă supăra. Stăteam întinsă pe spate, ca agăţată de zăbrelele unei închisori. Îmi cutreieram corpul cu mâinile, peste tot. Nu ştiam cum să-mi recâştig liniştea. Simţeam un monstru crescând înăuntru, un monstru al dorinţei. Creştea cu fiecare zi, împingându-mi din cale celelalte organe interne. Eram lipsită de apărare. Nu vedeam scăpare.

Omenia, frumusețea camaderiei sincere și solidaridatea în fața sistemului, se întrevăd printre sufletele lăsate singure să se descurce cu nevoile lor firești. Povestea de iubire dintre Yan Sheng( „disciplină” si„victorie”) și Lin-Shuan(Soarele care Răsare la Munte) nu este atât de degenarată cum ar putea să pară. În contextul golirii sufletului pentru nevoile Patriei Mamă, când zilele își pierdeau sensul, intimitatea sufletească și fizică devine resortul pentru supraviețuire. Liderul fetelor din Fermă, secretara de partid și comandanta companiei,  Yan, dejoacă planul șefei de grupă Lu de a le incrimina pe cele două că ar fi  reacționare, ceea ce însemna pentru sistem pedeapsa cu moartea.

Când tovarășa Jiang Ching, Doamna Mao, vrea să aplice o reformă în industria cinematografică și trimite un grup de colaboratori în fermă ca să descopere tineri, bărbati și femei, pentru a-i pregăti să devină viitorii actori de film ai Chinei, apare și șansa personajului principal, Lin-Shuan, să plece de la fermă.

Praful şi umezeala îmi năclăiseră părul. Stăteam în remorcă de patru ore. Vântul rece îmi răcorise nervii. Cădea o ploaie deasă ca părul vacii, amestecându-se cu ceaţa. Aveam baticul ud. Capetele înnodate îmi atingeau obrajii, amintindu-mi de cozile ude ale lui Yan. Prin faţa ochilor îmi treceau lanuri de orez verde. Mintea îmi fugea neîncetat la Yan. Eram o cochilie din care lipsea perla. Vântul mi-a smuls baticul. Nu am reuşit să-l prind. Camionul mergea mai departe. Baticul îmi luă durerea cu el. Ateriză pe un câmp ud. Nu departe, o vacă trăgea un plug. Un ţăran bătrân stătea lângă ea cu biciul ridicat. Ondulându-se prin aer, acesta şfichiuia strident deasupra capului vacii.

Caractere mârșave, interse sau intrigi mărunte străpung și pătura de sus a nomenclaturiștilor comuniști și a intelectualilor.  Numai instinctul de supraviețuire face ca Lin să facă față tavalugului puterii pentru a-și face loc ca actriță principală în distribuția Azaleei Roșii. Eu sunt ambiția mea. Există o energie care vine din cer și pămant și care se contopește în mine. Filmările nu se mai încheie, Mao trece în nefiintă. Lin obține cu ajutorul regizorului un post mizerabil la un studio, pentru a nu se întoarce la fermă.

Jiang Ching, doamna Mao, a fost arestată şi condamnată. Arestarea a avut loc la ordinul noului Birou Central de la Beijing, condus de Hua Guofeng, un om numit de Mao. S-a procedat în mod nobil, politicos. Arestarea a fost rapidă şi curată. Publicul a fost nespus de mulţumit. Oamenii au sărbătorit, au cumpărat crabi şi i-au fiert, ca să meargă cu vinul.

Azaleea Rosie: Viata si dragostea in China este un roman necesar ce trebuie citit într-o stare de luciditate și deschidere sufletească. Nu atât povestea, cât stilul liber de a-și exprima experiența personală face ca Anchee Min un autor plin de substanță.

Într-o zi a anului 1983, mi-a parvenit o scrisoare de peste ocean, de la o prietenă pe care o cunoscusem la şcoala de film. Locuia acum la Los Angeles şi plecase din China cu trei ani în urmă. Mă întreba dacă mă gândisem vreodată să merg în America. Ideea îmi era la fel de străină ca şi cum aş fi locuit pe Lună, Luna pe care mi-o descria tata – îngheţată, fără aer şi fără sunet. Însă disperarea m-a făcut neînfricată. Deşi nu vorbeam boabă de engleză, deşi uram să-mi părăsesc părinţii, surorile, fratele, iar să lupt pentru aprobarea călătoriei avea să mă lase fără strop de energie, ştiam că evadarea din China era singura soluţie.

 

Alte recenzii publicate de Alina

 

Abonare la newsletter

Salutare, ne-am bucura să-ți trimitem pe email lunar cele mai noi recenzii!
Putem să-ți trimitem doar noutăți din categoriile tale preferate sau dacă preferi să primești notificări cu toate recenziile, nu e necesar să bifezi nicio categorie.