Amantul japonez

Categorii:   Ficțiune

„Romanul Amantul japonez este animat de acelaşi spirit efervescent care a făcut-o cunoscută pe Isabel Allende în întreaga lume. Un roman pe care e o plăcere să-l recomanzi.“ (The Washington Post)

„Allende este o mare povestitoare, cu o inteligență extraordinară și un ochi lucid îndreptat asupra schimbărilor care au loc în societate. Amantul japonez e un basm pentru adulți, unul irezistibil însă.“ (Associated Press)

„Romanul Amantul japonez traversează 70 de ani din istoria tumultuoasă a lumii, mesajul lui de profunzime fiind că dragostea, sub toate formele ei, trece peste orice obstacol și încolțește oriunde.“ (People Magazine)

O dublă poveste de dragoste, la distanță de mai bine de jumătate de secol, se dezvăluie treptat în Amantul japonez. Scris cu aceeaşi atenţie pentru amănuntul istoric şi profundă înţelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul Amantul japonez semnalează întoarcerea autoarei la povestea clasică, de largă respiraţie, fiind totodată un omagiu emoţionant adus sufletului omenesc şi stăruinţei în dragoste, într-o lume a necontenitelor schimbări. În 1939, când Polonia e amenințată de nazism, Alma Belasco e trimisă de părinți să trăiască la San Francisco, alături de mătușa și de unchiul ei, care locuiesc într-un conac opulent. Inițial timorată de noua ei familie și incapabilă să se integreze, Alma va avea în cele din urmă o legătură profundă, pentru toată viața, cu fiul grădinarului familiei, Ichimei. După atacul japonezilor de la Pearl Harbor, cei doi sunt despărțiți cu cruzime, iar Ichimei ajunge într-un lagăr, împreună cu familia sa. Multe decenii mai târziu, Alma e una dintre bătrânele excentrice care populează azilul de lux Lark House din San Francisco. Cu răbdare și infinită tandrețe, Irina Bazili, o tânără îngrijitoare din Republica Moldova cu o istorie tristă în propria biografie, ajunge să descopere treptat povestea de dragoste dintre Alma și Ichimei și își găsește în ea izbăvirea.

Editura: Humanitas fiction
An apariție: 2015
ISBN: 978-606-779-001-6
Pagini: 296

 

f64.ro

 

 

 

De același autor

Dincolo de iarnă

In Brooklynul inzapezit, o tamponare usoara in trafic declanseaza o neasteptata poveste de iubire tarzie

Amantul japonez

Recenzie adăugată de către Alina

Romanul Amantul japonez este un model de scriere creativă. Dialogurile sunt puține, planurile sunt expuse inteligibil, personajele bine conturate au parte de acțiuni legate între ele iar faptele istorice prezentate
sunt mai puțin cunoscute. Ele sunt cele care dau o notă de credibilitate, stârnind curiozitatea cititorului.

Acțiunea se întinde pe mai mulți ani și din curgerea lor apar povești de viață din multe generații. Începutul cărții descrie viața dintr-un cămin de bătrâni, Lark House, și introduce personajul feminin Irina Bazili (Elisabeta) din Republica Moldova care este primită ca îngrijitoare aici.

Lark House, înfiinţat la jumătatea lui 1900 pentru a oferi bătrânilor cu venituri mici o locuinţă decentă, atrăsese de la bun început, din motive necunoscute, intelectuali progresişti, ezoterici convinşi şi artişti de mică anvergură… două sute cincizeci de persoane a căror vârstă medie era de optzeci şi cinci de ani. Lark House fusese magnifica proprietate a unui magnat al ciocolatei, care o donase oraşului împreună cu o sumă generoasă menită finanţării.

Irina Bazili avea experiență cu bătranii în țara ei natală, Republica Moldova și era o replică a bunicilor ei, Costea și Petruța. Norocul de a fi în viaţă se datora Sfintei Parascheva, patroana Moldovei, care intermedia între cei de pe pământ şi îngerii din cer. Deși foarte tânără, avea o poveste impresionantă de viață, desprinsă parcă din tragediile rusești și americane la un loc.

Mama Radmila rămăsese gravidă la şaisprezece ani cu un soldat rus în trecere cu regimentul, care se făcuse apoi nevăzut. Apoi o născuse pe Irina, căci nu reuşise să avorteze, şi, cu prima ocazie, plecase departe. A urcat în tren cu o proxeneta si avea să ajungă în ghearele unor turci la un bordel din zona Aksaray din Istanbul. Au ţinut-o acolo prizonieră timp de doi ani, obligând-o să servească între treizeci şi patruzeci de clienţi pe zi ca să-şi plătească datoria pentru bilet. Din una în alta, Radmila a ajuns în Italia, unde a făcut curat prin birouri, apoi a muncit într-o fabrică. Era bolnavă de rinichi, uzată de viaţa cea rea, dar încă tânără şi cu pielea albă pe care o moştenise şi fiică-sa. Un tehnician American s-a amorezat de ea, s-au căsătorit şi au plecat în Texas, unde după o vreme avea să ajungă şi Irina.

Pe parcurs apare și personajul principal, doamna Alma Belasco, o locatară de lux a azilului, care se alătură celorlalți bătrâni în diversele activități de rutină din instituție.

Cu un aer de aristrocrată… picta pe mătase, aşa cum făcuse timp de şaizeci de ani, doar că acum nu mai era mânată de inspiraţia artistică, scopul era să nu moară de plictiseală înainte de vreme. Petrecea acolo câteva ore pe săptămână împreună cu cea care o ajuta, o femeie pe nume Kirsten, pe care sindromul Down n-o împiedica defel să-si facă treaba. Kirsten învăţase combinaţiile de culori şi sculele necesare, pregătea ţesăturile, făcea ordine în atelier şi spăla pensulele. Cele două lucrau cot la cot fără a avea nevoie de cuvinte, ghicindu-şi reciproc intenţiile. Producţiile pictate ale Almei se vindeau la preţuri exorbitante în diferite galerii de artă, iar banii ajungeau la Fundaţia Belasco înfiinţată în 1955 de socrul ei, miticul Isaac Belasco, fundaţia avea ca scop crearea de zone verzi în cartierele problematice.

Irina devine secretară pentru bătrana doamnă Alma Belasco, care își dorește să scrie un roman despre viața sa. Așa începe să se desfășoare povestea Almei, o fetiță melancolică sosită din Polonia, nepoata lui Isaac și Lillian Belasco. Trimisă din Europa de părinți în timpul celui de-al doilea război mondial cu fratele ei, copila află că părintii rămăși acasă au o soartă cruntă și mor în lagărul de exterminare nazist de langă satul Treblinka din nordul Poloniei. Fratele dispare, este crezut mort, dar mai târziu se dovedește că este salvat, ajungând să între într-un grup din rezistentă evreiască. Este capturat în timpul unei acțiuni, iar grupul din care făcea parte este trimis la Auschwitz, ajunge să fugă şi apoi să se înroleze într-o agenție israeliană de spionaj. Prietenia dintre Nathaniel Belasco fiul lui Isaac și Lillian Belasco, Ichimei Fukuda, băiatul cel mai mic al grădinarului japonez care se îngrijea de curtea familei Belasco și nepoata acestora, Alma, este descrisă epic. Desfășurată pe mai multe generații, povestea are o încărcătură emoțională puternică. Nathaniel și Ichimei se susțin tacit în față provocărilor copilăriei, Alma se îndrăgostește și este atrasă de charismaticul Ichimei. Cursul firesc al lucrurilor este înterupt de efectele șocante desfășurării celui de-al doilea Război Mondial.

Masiva reacţie de teroare produsă americanilor de atacul Japoniei a fost sporită de o campanie isterică de presă ce anunţa iminenta invazie a „gălbejiţilor" pe coastele Pacificului. S-a exacerbat astfel o ură mai mult decât seculară faţă de asiatici. Japonezi care trăiau de multă vreme aici, copiii şi nepoţii lor au fost suspectaţi de spionaj şi de colaborare cu inamicul. Curând au început raziile şi arestările…Pentru început, nu se puteau depărta de casele lor pe o rază mai mare de opt kilometri fără autorizaţie specială şi aveau interdicţie de circulaţie între opt seara şi şase dimineaţa. Autorităţile au început să intre în case şi să confişte bunuri, au fost arestaţi bărbaţii influenţi care ar fi putut incita la trădare — lideri de comunităţi, directori de întreprinderi, profesori, pastori religioşi — şi duşi într-o direcţie necunoscută; au rămas în urmă femeile şi copiii speriaţi. Japonezii se vedeau siliţi să-şi vândă rapid şi la preţuri de nimic bunurile şi să-şi închidă prăvăliile. Curând au constatat că li se blocaseră conturile bancare; erau ruinaţi. Cu toţii au fost internaţi în zece lagăre de concentrare organizate în zone izolate din interior, în vreme ce în oraşe rămăseseră cartiere-fantomă cu străzi si case pustii, pe unde rătăceau câinii părăsiţi şi spiritele nedumerite ale strămoşilor care veniseră în America împreună cu imigranţii. Ichimei ajunge împreună cu familia sa în lagărul de la Topaz, o aglomerare oribilă de construcţii scunde şi identice, ca o bază militară improvizată, împrejmuită cu sârmă ghimpată, cu turnuri de control şi soldaţi înarmaţi, situată într- un loc arid şi pustiu, bătut de vânturi şi vârtejuri de praf. Celelalte lagăre pentru japonezi, din vestul ţării, erau la fel şi de asemenea situate în zone deşertice, pentru a descuraja orice intenţie de evadare. Nu vedeai un pom, o tufă, nimic verde nicăieri… La Topaz, pasiunea lui Ichimei pentru grădinărit – deprinsă de la tatăl său - s-a dezvoltat şi mai abitir. Mulţi evacuaţi care trăiseră din agricultură şi-au propus încă de la început să cultive legume, deloc speriaţi de peisajul sterp şi clima nepropice. Udau cu cana, numărând fiecare picătură de apă, protejau plantele cu apărătoare de hârtie vara şi cu focuri în iernile reci, reuşind astfel să smulgă deşertului verdeţuri şi fructe.

Autoarea leaga fictiunea din carte de un capitol mai puțin știut în istorie, atunci când japonezii natualizaţi și-au petrecut anii de război în lagăre precum criminalii, înregistrați cu etichete care trebuiau atârnate de gât, cu numărul de identificare la vedere şi abia când pe 14 august 1945 Japonia s-a predat, lagărele de concentrare au fost închise.

Familia Fukuda a primit douăzeci şi cinci de dolari şi un bilet de tren spre inima Arizonei. Ca şi ceilalţi evacuaţi, n-aveau să pomenească nicicând în public de anii de umilinţă când loialitatea şi patriotismul le fuseseră puse la îndoială; fără onoare, viaţa nu valorează mare lucru.

În acest timp famila Belasco s-a adaptat condițiilor vremii, de la afaceri până la pasiuni. Nathaniel Belasco pleacă la Harvard pentru a studia dreptul, absolvă și revine să preia afacerile familiei. Alma ajunge și ea la Boston pt studii în design și istoria artei, discipline relative obscure, dar nu se descurcă cu cheltuielile.

Atunci ajunge să îi cunoască arta Verei Neumann, artistul plastic și femeia de afaceri care își făcuse arta accesibilă tuturor cu eșarfele, fețele de masă, lenjeria de pat, farfuriile, piesele vestimentare, cam tot ce se putea picta sau imprima. Vera își înregistrase marca în 1942 și în câțiva ani își crease o piată. O inspiră foarte mult pe Alma și astfel își alege drumul în viață, devine și ea creatoare de haine. Pentru Ichimei experiența lagarului a fost profundă iar familia Fukuda revine cu greu la o viață obișnuită şi are un parcurs sinuos. Revinirea la școală îl obligă pe Ichimei să facă față altui val de rasism și nedreptăți:

În prima săptămână, ceilalţi copii l-au bombardat pe Ichimei cu epitetele rasiale răspândite în timpul războiului, dar pe care băiatul nu le auzise la Topaz. Nu ştia nici că japonezii erau mai urâţi decât germanii,
nu văzuse nici publicaţiile şi benzile desenate în care asiaticii erau descrişi ca brutali şi degeneraţi. A înghiţit insultele cu calmul său obişnuit, dar când unul a dat să-l bată, l-a dat peste cap cu o priză de judo învăţată de la tatăl său, cea cu care îi demonstrase lui Nathaniel Belasco posibilităţile artelor marţiale. A fost trimis pe loc la biroul directoarei. „Bravo ţie, Ichimei!“, a sunat comentariul femeii. După care cei patru ani de şcoală publică au decurs fără probleme.

După experiența vieții în lagăr, tatăl moare și Familia Fukuda revine în California, instalându-se la Martinez, la patruzeci și cinci de minute de San Francisco, pentru a pune pe picioare o seră de flori și plante decorative. Relația dintre Ichimei Fukuda și Alma Mendel se reia, ajung să se iubească și să fie amanți timp de cincizeci și opt de ani, cu întreruperi. Dar cum iubirea dintre ei nu putea fi expusă în contextul social dat, Alma se căsătoreşte cu Nathaniel Belasco, deși erau veri. Și de aici alte și alte povești de viață, aproape credibile. În plan actual se evidențiază iubirea dintre Irina și Seth, nepotul Almei, cei care ajung să pună cap la cap întreaga poveste de iubire a lui Ichimei Fukuda și Alma Belasco.

Amantul japonez este un roman atractiv datorită stilului inconfundabil a lui Isabel Allende care exprimă pasiune și respect pentru viață, condensat atât de simplu în ultima scrisoare a lui Ichimei pentru Alma:

8 ianuarie 2010
Cât de exuberant şi de viu e Universul, Alma. Se învârteşte întruna. Singurul lucru cert este că totul se schimbă. Un mister pe care nu-l putem percepe decât în tăcere şi calm. Trăiesc o etapă tare interesantă. Spiritul meu contemplă fascinat schimbările corpului meu, însă nu e o contemplare de la distanţă, ci din interior. E un proces în care spiritul şi trupul sunt împreună. Ieri îmi spuneai că ţi-e dor de iluzia nemuririi pe care o avem la tinereţe. Mie nu. Eu mă bucur de realitatea mea de om matur, ca să nu spun bătrân. Dacă ar fi să mor peste trei zile, oare cu ce aş umple aceste zile? Cu nimic! M-aş goli de toate, în afară de dragoste. Ne-am spus adesea că destinul nostru e să ne iubim, că ne-am iubit în vieţi anterioare şi vom continua să ne regăsim în vieţi viitoare. Sau poate că nu există nici trecut, nici viitor şi totul se întâmplă simultan în dimensiunile infinite ale Universului. Dacă e aşa, suntem împreună mereu, pentru eternitate. E fantastic să fii viu. Avem şi acum şaptesprezece ani, Alma mea.
Ichi

 

Cumpără cartea de aici:

libris    carturesti    cartepedia    lib humanitas

 

Alte recenzii publicate de Alina

 

Abonare la newsletter

Salutare, ne-am bucura să-ți trimitem pe email lunar cele mai noi recenzii!
Putem să-ți trimitem doar noutăți din categoriile tale preferate sau dacă preferi să primești notificări cu toate recenziile, nu e necesar să bifezi nicio categorie.